Azi trebuie sa plec la Sinaia dupa o vara de munca intensa pentru trei zile de relaxare. Doar trei zile si apoi o iau de la capat. Termene de respectat, ”sa scrii frumos, sa le placa clientilor si coordonatorilor de lucrari!”, „Stai numai la birou si nu te misti deloc. Trebuie sa ai grija si de tine!” Da, toate vocile acelea unele politicoase si indatoritoare, altele poruncitoare si didactice ma vor lua cu asalt.
M-am trezit de dimineata, mi-am facut un bagaj sumar si m-am pregatit sufleteste. Trebuie sa vizitez Pelesul si sa vad limuzina pe sine, sa ma bucur de peisajele alpine si sa respir trei zile.
Adevarul este ca ma cam doare un picior, dar sper sa imi treaca de la sine. Stau in statia de microbuze din zona nordica a orasului si vorbesc cu o fata pentru care lucrez. Este pe sfertul sfertului meu, slaba de o bate vantul, tanara, draguta, dar fricoasa ca un iepuras. Ii este teribil de frica de viata si viata o faulteaza mereu.
Se ia cu faptura aceasta plapanda la lupta si o tranteste de toate zidurile si de toti peretii:
-Am divortat, doamna! Era alcoolic. Si la locul de munca imi este foarte greu!
O ascult si ii privesc trupul plapand de suferinta. Imi spune cum sefa tipa la ea de la 400 de metri, chiar daca au amandoua studii superioare.
Imi spune cum ele ii scriu pana si discursul sefei de la diferite receptii, fiindca este sub demnitatea ei sa il compuna, dar nu sa il citeasca.
O fi incercat vreodata fiinta acesta vibratoare pentru cuplu?
M-astept sa faca un atac de panica din senin si nu stiu cum sa previn asta. Ai mei abia au plecat din Bucuresti. Fiinta plapanda si delicata pe care o suna din 10 in 10 minute fetita ei imi spune tot ce are pe suflet. Il zaresc trecand de departe cu mama lui, o batrana platinata si stridenta, pe omul care mi-a inspirat prima carte. Mai intai a dat el cu mine de pamant, apoi eu, acum ne purtam de parca nu ne-am cunoaste.
Daca durerea de picior nu mi se citeste in ochi, arat bine, sunt in centru atentiei, sunt activa si plina de verva, in timp ce el a disparut in mediocritate…
Intre timp ma despart de fata frumoasa si vine masina. Drumul pana la Sinaia este scurt si divin de frumos. Soarele scalda totul in razelel sale calde de aur, pacat ca s-a topit porumbul pe camp! Frunzele au inceput sa se coloreze pe margine, muntii se proiecteaza in albastrul infinit.
Nici nu stiu cand am ajuns la hotelul de patru stele. Le-am spus de la inceput gazdelor ca ne ducem cu vouchere de vacanta si nu au cerut nicio garantie si ca avem cu noi un bebelus si nu ne-au spus ca nu mai au locuri, cum au facut altii…
Cazarea decurge usor. Dupa ce o lasam pe mama cu copiii in camera, noi, ceilalti caram bagajele.
Primim un voucher pentru o sticla de vin cadou din partea casei. Grupuri fericite de evrei se simt aici ca acasa. Vineri seara, cand ne ducem la masa, le vedem salile separate si lumanarile aprinse pentru ei.
Sunt fericita ca in tara mea, la acest hotel nu se trece peste constiinta nimanui.
Ne simtim bine, iesim in oras, vizitam parcul si Cazinoul, trecem pe la tarabe si cumparam casute din turta dulce, iar bebelusul este nemaipomenit de cuminte. Seara ne ducem sa mancam la un alt hotel. Restaurantul este micut, iar ospatarul de nota 20. Intotdeauna cand portiile sunt mai generoase ne aduce si farfurii in plus, sa impartim intre noi. In alta parte ar rade de noi, daca ar vedea cum gustam din curiozitate unul din farfuria celuilalt, aici, personalul indeamna oaspetii sa imparta mancarea, sa guste, sa se simta bine.
Bebelusul sta cuminte in scoica sa, iar ospatarul aduce scaune sa o aseze in siguranta si pare sa se bucure sincer ca am venit sa mancam aici. Lume prietenoasa, deschisa, serviabila, asa ca ne cazam acolo si luam masa aici.
M-am trezit in zori, sa ies pe balcon si sa admir peisajul. Vecina de alaturi ma striga incet:
-Doamna, intindeti mana, va rog! Am primit un voucher pentru o sticla de vin de la restaurant, iar noi plecam astazi in Israel si vreau sa va bucurati dumneavoastra de sticla de vin si sa va amintiti de mine, cel putin dupa ce goliti primul pahar. Am plecat din Romania de 20 de ani, dar revin mereu, fiindca iubesc aceasta tara.
I-am multumit si m-a miscat gestul ei. Nu am mai apucat sa comand sticla cu vin, fiindca si noi am plecat repede, dar pastrez inca voucherul ca pe un cadou de suflet.
De dimineata, am plecat din camera tarziu, iar cameristele au ciocanit si m-au intrebat daca doresc sa faca ordine sau am nevoie de ceva. Le-am permis sa intre si sa schimbe prosoapele si sa puna sapun si sampon la baie. Cand am plecat, erau la datorie si le-am multumit frumos pentru tot, dar si ele ne-au multumit ca ne-am cazat aici si ca datorita noua au de lucru.
Asa, in trei zile m-am imbogatit sufleteste cat altii in luni sau ani de zile!!!